Ghostwriting. Tot ce trebuie să știi despre scriitorul din umbră

Ce este și ce nu este ghostwritingul?

În caz că vrei musai să traduci în română termenul de ghostwriter, atunci poți să îi spui „scriitor fantomă” sau „scris din umbră”. Dar ce înseamnă totuși ghostwriting și ce e cu fantomele astea? Ei bine, ghostwritingul este procesul prin care cineva scrie un text pentru altcineva și își cedează toate drepturile de autor acelei persoane. Dacă ai ridicat deja o sprânceană și te întrebi de ce ar face cineva așa ceva, mai bine te-ai așeza confortabil și ai citi cu atenție textul de aici, pentru că la final s-ar putea nu doar să iubești fantomele astea, ci chiar să îți dorești să devii și tu ghostwriter.

Nu îți imagina că meseria asta este ceva ce a apărut de curând și e noul trend în materie de scriitură. Ce-i drept, poate că la noi a luat un avânt mai mare în ultimul deceniu, dar ghostwritingul există de pe vremea lui Shakespeare. L-a practicat și însuși Shakespeare, l-au practicat și multe alte celebrități: Andre Agassi, Donald Trump, Hillary Clinton, John C. Maxwell, Stephen R. Covey, Richard Branson, doar ca să numim câțiva.

De ce angajează cineva un ghostwriter?

  • Pentru că a ajuns la un nivel de carieră în care vrea să împărtășească cu ceilalți din experiența lui profesională sau personală, vrea să inspire și să lase ceva bun în urmă, însă nu are nici timpul necesar să scrie, nici abilitățile de scriitor – Richard Branson, fondatorul Virgin, a lucrat cu ghostwriterul Edward Whitley ca să își publice memoriile și experiența profesională;
  • Pentru că vrea să scrie o carte, are toate piesele de puzzle ca să implementeze proiectul, dar are nevoie de cineva care să îl ajute să pună în ordine piesele și să dea cărții forma care trebuie – în zilele noastre, exemplele sunt nesfârșite, dar îți lăsăm doar două nume clasice de scriitori care au folosit ghostwriteri în munca lor, ca să înțelegi cum funcționează lucrurile – William Shakespeare și Alexandre Dumas;
  • Pentru că scriitorul a murit în timp ce lucra la unele dintre cărțile sale, iar editorii angajează ghostwriteri ca să îi termine munca, pe baza notițelor făcute de scriitor – asta în caz că te întrebai cum de unii scriitori au publicat cărți după ce au murit. De exemplu, Ian Fleming, creatorul lui James Bond, Robert Ludlum, creatorul lui Bourne sau Michael Crichton, creatorul Jurassic Park.

Ce nu este ghostwritingul?

Plagiat. La plagiat, cineva își însușește un text în care nu s-a implicat deloc. La ghostwriting, omul care scrie folosește conținut propriu, original, pe baza informațiilor date de cel căruia urmează să îi cedeze drepturile de autor și după o continuă colaborare atentă între cei doi;

Co-autor. Când doi sau mai mulți oameni scriu o carte în sistem de co-autor, atunci numele lor apare pe aceeași linie pe coperta cărții și sunt plătiți în mod egal.

Tipuri de ghostwriting

Când vine vorba de tipurile de ghostwriting și unde poate fi folosit acest tip de scriitură, există mai multe direcții, pe care le vei afla în continuare.

  1. Cărțile de non-ficțiune

Memorii și autobiografii. Sunt cele mai utilizate tipuri de ghostwriting. Și asta pentru că oricât de bine și-ar cunoaște cineva propria viață, de cele mai multe ori îi lipsește tocmai obiectivitatea de a spune povestea într-un mod în care cititorii chiar să o aprecieze. Aici intervine munca ghostwriterului, cel care reușește să spună povestea mai bine decât cel care a trăit-o;

Cărți de business. Toată lumea vrea să știe secretele din spatele unei afaceri și prin ce a trecut un om de succes ca să ajungă acolo unde este astăzi. Și omul ar fi mai mult decât fericit să împărtășească într-o carte toate aventurile și obstacolele care l-au format, însă nu are nici timpul, nici priceperea să pună pe hârtie povestea. Pentru că el e bun la afacerea lui. Așa că plătește pe cineva să se ocupe de scrierea textelor și de spus povestea mai departe;

Cărți de lifestyle. Un chef celebru poate să gătească impecabil, poate să facă emisiuni cu audiențe mari, poate să țină în frâu o rețea de restaurante și echipe întregi de bucătari, dar poate nu îi va fi atât de ușor și de confortabil să se așeze la un birou și să scrie o „carte de bucate” sau de lifestyle sănătos. Aici intervin din nou ghostwriterii. Și e la fel pentru orice alt domeniu ce ține de lifestyle, fie că e fashion, fie că e design interior, fie că e orice ține de stil de viață.

2. Cărțile de ficțiune

Sunt și aici mai multe motive pentru care cineva angajează ghostwriteri:

  • Când e o cerere mare din partea cititorilor și e nevoie de o serie întreagă de cărți. Un exemplu aici ar fi seria Nancy Drew, o muncă împărțită în mai mulți ghostwriteri, care au primit briefuri cu toate elementele necesare poveștii și care se numesc „book packaging”;
  • Ca să ducă mai departe munca unui scriitor decedat, așa cum povesteam și mai sus. De exemplu, după moartea sa în 2001, au fost publicate 32 de cărți noi semnate Robert Ludlum. Toate au fost scrise de un ghostwriter angajat de editura cu care lucra Ludlum, ca să continue succesul început de scriitor și care a scris cele 32 cărți folosindu-se de notițele și schițele lăsate de Ludlum și, bineînțeles, de stilul cărților scrise în timpul vieții sale.

3. Conținutul scurt

Ghostwriterii nu scriu doar cărți. Scriu orice formă de text: texte de prezentare, discursuri, articole de blog sau articole pentru diferite publicații.

Este etic? Este legal?

Da. Și da. Hai să vedem de ce!

În momentul în care cineva contractează un ghostwriter, între cei doi începe o colaborare strânsă. Angajatorul va trece printr-o serie de interviuri, astfel încât ghostwriterul să obțină toate răspunsurile necesare care îl vor ajuta să scrie cel mai bine povestea. Vor comunica permanent, se vor sfătui, vor analiza, vor scrie și rescrie până ce vor ajunge la forma finală a textului. Angajatorul se implică și împărtășește din propria experiență, doar că primește ajutor în a da poveștii forma de care are nevoie ca să ajungă la cititori. Este perfect etic și perfect legal.

Nu ar fi deloc etic și legal în schimb, dacă angajatorul nu ar avea nici o autoritate sau nici o experiență în domeniu, ar plăti pe cineva să îi scrie o carte ca și cum ar avea și ar publica acea carte cu numele lui, însușindu-și nu doar scriitura, ci și experiența.

Meseria de ghostwriter este legală și etică. Însă, ca în orice meserie, când intențiile cuiva sunt de înșelăciune și fraudă, atunci cu siguranță lucrurile nu mai stau la fel.

În ceea ce privește tipurile de contracte legale, și ele presupun mai multe categorii:

  • Cea în care pe coperta cărții apare doar numele contractorului și există o clauză de confidențialitate, prin care nici unul dintre cei doi nu are voie să divulge înțelegerea;
  • Cea în care pe coperta cărții apare doar numele contractorului, dar clauza de confidențialitate se aplică doar ghostwriterului. Adică, cel care a semnat cartea poate să declare oricând că nu el a scris cartea;
  • Cea în care pe coperta cărții apar ambele nume, evident, numele contractorului fiind în prim-plan;
  • Cea în care numele ghostwriterului apare fie într-o casetă de pe copertele interioare, fie la secțiunea de „Mulțumiri”.

Legat de partea financiară, aceasta se stabilește de comun acord între cei doi și diferă de la caz la caz, în funcție de:

  • Experiența ghostwriterului;
  • Complexitatea proiectului;
  • Nivelul de implicare.

Tot cei doi stabilesc și modul în care se va face plata pentru munca de ghostwriting:

  • Un tarif prestabilit;
  • Un tarif în funcție de numărul de cuvinte sau de pagini;
  • Comision din vânzări.

Care sunt sumele despre care vorbim totuși, vei întreba. Treaba stă cam așa: de la câteva sute de euro pentru proiecte mici până la mii și zeci de mii de euro pentru proiecte complexe, care necesită mult mai multă muncă și mult mai mult timp. De exemplu, lui J. R. Moehringer i-a luat 3 ani de muncă și 8 variante de carte ca să ajungă la forma finală de la „Open”, cartea biografică a lui Andre Agassi și, totodată, cea mai bine vândută biografie a unui sportiv. Edward Whitley a lucrat doi ani la „Losing my virginity”, autobiografia lui Richard Branson, iar James Fox a petrecut cinci ani ca să strângă material pentru cartea de memorii a lui Keith Richards, „Life”.

Cine poate să facă ghostwriting?

În cazul în care te gândești că poate nu ți-ar sta chiar rău „costumat” în fantomă și că ai putea să faci și tu treaba asta, hai să clarificăm niște aspecte pe care e musai să le iei în vedere. Pentru că, la fel ca scrisul în general, nu e chiar atât de simplu.

Poate să facă ghostwriting cineva:

  • Dispus să renunțe la orgoliul de a-și vedea numele pe coperta unei cărți;
  • Care nu caută faimă și atenție;
  • Care poate să respecte clauza de confidențialitate;
  • Care știe să asculte;
  • Care lasă stilul personal deoparte, pentru propriile proiecte;
  • Care se poate pune cu ușurință în pielea altcuiva;
  • Care găsește echilibrul între subiectivitate și obiectivitate;
  • Care îl ajută pe contractor să se uite în oglindă, să se descopere și redescopere;
  • Care știe să spună povestea mai bine;
  • Care are răbdare;
  • Care înțelege și se pricepe la partea de cercetare și documentare;
  • Care scrie bine.

Avantaje și dezavantaje ale ghostwritingului

Ce poate fi avantaj pentru cineva poate fi dezavantaj pentru altcineva. Așa e și în cazul ghostwritingului, unde depinde foarte mult cum ești construit și cum privești lucrurile.

Dezavantaje:
Nu ți se recunoaște public meritul de a fi tu cel care a scris cartea.

Avantaje:

  • Ai șansa să lucrezi cu mulți oameni cu povești excelente, unii dintre ei chiar celebrități, de la care afli direct toate dedesubturile și amănuntele din spatele cortinei. Poți să pui orice întrebare vrei și să pătrunzi în intimitatea celor mai grozave povești;
  • E ca și cum ai primi educație de la cei mai buni profesori ai lumii, fiecare pe bucățica lui. Ai șansa să intri în mintea lor, să le afli parcursul și secretele succesului și, mai mult, să le pui tu pe hârtie pentru restul lumii;
  • Ghostwritingul îți anihilează un ego mult prea mare și te disciplinează, te ajută să te transpui în pielea unui personaj și să îi spui cel mai bine povestea. E ca și cum ai fi un avocat care pledează cauza clientului său în instanță;
  • Înveți să asculți, să înțelegi, să primești feedback, să colaborezi, să construiești;
  • E o meserie dinamică, în care înveți ceva nou cu fiecare proiect și în care nu ai cum să te plictisești;
  • Ești plătit ca să spui mai bine o poveste;
  • Pentru acel moment de la finalul proiectului, când omul citește cartea și declară cu zâmbetul pe buze: „Nu mi-am dat seama până acum ce viață spectaculoasă am”. Pentru că fiecare om are o viață spectaculoasă. E nevoie doar de ghostwriterul potrivit care să îl ajute să o spună și celorlalți.

Te-ai lămurit ce e cu ghostwritingul?

Ca să tragem niște concluzii, ghostwritingul înseamnă să ajuți pe cineva să își transmită mesajul cu propria voce. Să îl ajuți să găsească acele cuvinte potrivite și, mai ales, ordinea lor, astfel încât să facă povestea lui cât mai pe înțelesul cititorilor. Să dai cea mai bună formă scrisă unei povești, unei idei, unei vieți.

Ghostwriterul e ca un arheolog care mătură fiecare oscior, până găsește acele mari descoperiri. E ca avocatul care susține cauza clientului său. E ca spectatorul care mută camera de vederi după cum vrea el. Și ca orice meserie, se învață.

Ghostwriting. Tot ce trebuie să știi despre scriitorul din umbră