15 mituri despre scris și scriitori

Păi cum să nu aibă și scrisul miturile lui, o meserie atât de neînțeleasă și de prost privită, uneori chiar și de așa-zișii scriitori? Tocmai de aceea am zis ca, înainte de toate, să spargem barierele, să dezlipim etichetele și să demontăm toate miturile pe care le știm despre scris și scriitori. Așa că pune-ți ochelarii de protecție, că se lasă cu dărâmat de ziduri și preconcepții!

1.Ca să fii scriitor, trebuie să fii talentat, să te naști cu scrisul în sânge

Da, ajută să ai în tine pasiunea pentru scris și înclinația spre scriitură, dar asta nu e de ajuns. E nevoie de ceva mai mult decât talent și pasiune, ca să devii scriitor. E nevoie de încăpățânare, timp și multă muncă, dacă chiar vrei să îți iasă lucrurile așa cum ți le dorești. Să fii scriitor nu înseamnă doar să spui o poveste, ci să o spui în cuvintele potrivite. Ca să nu mai spun că una e să scrii și una e să fii scriitor.

2.Trebuie să-ți dai demisia de la job, ca să ai timp să scrii și să te dedici scrisului

Poți să-ți dai demisia doar dacă vrei tu să-ți dai demisia. Dar asta nu te face automat scriitor cu acte în regulă, pus pe treabă și hotărât să scrie o carte. Exemplele cu scriitori care au scos cărți și au avut în tot acest timp și locuri obișnuite de muncă sunt nesfârșite. Plus că meseria pe care o ai nu are nici o legătură cu scrisul și cu meseria de scriitor. Să fim serioși, însuși Franz Kakfa lucra la un birou de avocatură, mergea în fiecare zi la un job normal și scria după program. Deci se poate și așa!

3.Oricine poate să scrie o carte, în „x pași simpli”

Pe noi ne cam termină treaba asta cu titlurile de genul „Cum să scrii o carte în x pași simpli”, pentru că le dă oamenilor impresia că scrisul e o frivolitate și că poți deveni scriitor peste noapte. Nu, nu poți. Cum ziceam și la punctul 1, e nevoie de muncă, mămică, nu așa! Nu există rețete, nu există formule magice, nu există o listă fixă pe care să o urmezi și care să îți garanteze succesul. Scrisul e artă, e chimie, e matematică fără formule, dar cu multe-multe variabile.

4.Poți să ai și tu succes ca scriitor, dacă urmezi rutinele marilor scriitori

Ok, majoritatea scriitorilor au obiceiurile lor de scris, au rutinele lor de fiecare dată când muncesc sau când creează. Dar pentru fiecare dintre ei, rutina aia e diferită. Așa e și pentru tine! Poți încerca să te inspiri de la ei, să încerci niște modele și să vezi ce ți se potrivește ție, dar imitarea stilului de lucru al unui scriitor preferat nu te transformă și pe tine într-un scriitor de succes. Poți să încerci să te trezești în fiecare dimineață la 5 și ceva, ca Haruki Murakami, poți să scrii în fiecare zi un anumit număr de pagini, ca Stephen King și poți să scrii o poveste scurtă pe săptămână, ca Ray Bradbury. Dar asta nu te face Haruki Murakami, Stephen King sau Ray Bradbury. Da, știu, nasol, dar totuși… te-ai gândit să îți cauți propria voce și să îți stabilești propria rutină în scris?

5.Trebuie să scrii doar când îți vine inspirația, când apare muza

Cum să îți spun eu? Dacă toți scriitorii ar fi scris doar când aveau inspirație, probabil că ar fi existat foarte puține cărți în lume în acest moment. Și cu siguranță că nici alea nu erau chiar capodopere. Henry Miller avea o vorbă cum că atunci când nu ai inspirație, poți să muncești! La adunat materiale, la cercetare, la citit, la făcut notițe și tot așa. Alți autori își respectau rutina și stăteau, conform programului, în fața foii albe până ce le ieșea textul dorit. Vorba lui Picasso, inspirația vine, dar trebuie să te găsească muncind. Așa că pune mâna și apucă-te de scris, că vine ea și Doamna Inspirație.

6.Scriitorii sunt toți niște boemi, visători, ciudați, alcoolici, obsedați sexual, depresivi, sinucigași etc. etc. etc.

Mda, scriitorii au tot felul de etichete de genul ăsta și le știm toți prea bine. Ce-i drept, mulți dintre ei au trecut prin etape de genul ăsta, însă asta nu înseamnă că toți scriitorii sunt așa. În plus, asta nu înseamnă că directorii de companie sau agricultorii, de exemplu, nu sunt așa, ci doar că despre ei nu știm lucrurile astea. „Picanteriile” despre scriitori au ieșit la iveală, cu precădere la noi, după ce sistemul ni i-a prezentat pe un tron, ca niște somități de neatins, fără pic de imperfecțiune și fără probleme personale. Dar, ce să vezi, și scriitorii sunt oameni, iar toate acele experiențe de viață prin care au trecut au contribuit la felul în care și-au scris operele. Nu degeaba se spune că scrisul e terapeutic și că te ajută să evadezi din realitatea care nu prea e pe placul tău. Chiar și așa, nu toți au băut ca Kerouac, Bukovski sau Hemingway, nu toți au avut o viață sexuală activă ca James Joyce sau Lord Byron, nu toți au trecut prin depresii ca Sylvia Plath sau Virginia Woolf.

7.Majoritatea scriitorilor sunt săraci, dar odată ce sunt publicați, se îmbogățesc instant

Hai să clarificăm ceva: nu toți scriitorii nepublicați sunt săraci, așa cum nu toți scriitorii publicați sunt bogați. Da, există povești de viață, frumos ambalate, cum e cea a lui J. K. Rowling, care te face să visezi și să îndrăznești, dar trecutul lui Rowling și averea prezentă depind de mult prea multe variabile, ca să zici că toți scriitorii celebri sunt automat și foarte bogați.

8.Scriitorii nu fac greșeli, când scriu

Alooo, nu am zis eu mai sus că și scriitorii sunt oameni? Și ce fac oamenii? Greșesc, că de aia sunt oameni. Da, mai scapă o literă, mai greșesc un cuvânt, nimeni nu e perfect pe lumea asta. De aia există editori și corectori! Și, totuși, asta nu înseamnă că scriitorii ar trebui să fie neglijenți cu limba în care scriu, să facă greșeli peste greșeli și să lase corectura în seama altora. Nu de alta, dar și ceilalți tot oameni snut (înțelegi?).

9.Scrisul e despre scriitor

Ok, scriitura este extrem de intimă și personală. Fiecare cuvânt e bucată din sufletul scriitorului. Daaar… odată puse pe hârtie și trimise în lume, cuvintele acelea nu mai sunt despre scriitor, ci despre omul care le citește. Scrisul e despre cititori, pentru că nici o poveste nu ar fi bună, dacă nu ar avea cine să o citească și să o dea mai departe.

10.Scriitorii trăiesc în lumea lor, printre cărți, izolați și fără viață socială

Nu știu de unde a apărut mitul ăsta, dar scriitorii nu sunt nici pe departe oameni fără viață socială. Da, scriitorii citesc foarte multe cărți și se izolează în liniște ori de câte ori scriu, dar nu înseamnă că sunt veșnic pustnici și că nu au deloc viață socială. Aruncă un ochi numai pe „Fiesta continuă” a lui Hemingway, ca să vezi cam cum arătau zilele și nopțile de socializare ale scriitorilor de la acea vreme. O să înțelegi imediat că scriitorii au viață socială din plin și își iau din ea nu doar momentele de relaxare, ci și poveștile și personajele. Da, da, ai grijă ce spui în preajma unui scriitor, că poți deveni imediat un personaj în cartea lui.

11.Scriitorii pot scrie oricând, oriunde, orice

Da, siguuur! Se așază ei așa frumos la birou, varsă rapid câteva cuvinte la repezeală și hop! a ieșit capodopera. Nu tu cercetare, nu tu structură, nu tu editare. Hai, ne trezim și noi puțin? Oricât de mare ai fi ca scriitor și oricât de multă experiență ai avea în domeniu, tot nu te așezi și scrii textul perfect din prima. E nevoie să găsești cuvintele potrivite și să le așezi în ordinea corectă, până când ajungi să scrii povestea bine. Deci nu, scriitorii nu se așază la masă și scriu „la cerere” oricând, orice.

12.Scrisul e ușor și relaxant

De câte ori nu ai auzit oameni care zic despre scriitori că o duc bine, că scriu de oriunde, că e ușor să te așezi și să scrii și că e și super-relaxant pe deasupra? Ei bine, e în multe feluri scrisul ăsta, numai ușor și relaxant nu e. Orele, lunile, anii de scris, până iese ce trebuie, editarea și re-editarea, cercetarea, brainstormingul, planul, structura, personajele, feedbackul, apoi publicarea, promovarea și tot așa… numai cineva care scrie poate să înțeleagă că oricât de mult ai iubi să scrii, nu e deloc ușor și nici chiar relaxant.

13.Scriitorii nu citesc cărțile altor scriitori

Da, am auzit mitul ăsta și am rămas cu gura căscată. Motivația cică ar fi că nu vor să se lase influențați de stilul altcuiva, așa că n-ar citi nimic, ci doar ar scrie. Sau că nu se pot bucura de o carte ca un om normal, pentru că ar citi-o ca un „critic”, ca un „concurent”. Wow! Insert facepalm moment here! Mai trebuie să mai spun că una dintre regulile de aur în scriitură este să citești și încă foarte mult, orice prinzi în mână?

14.Trebuie să fii cunoscut sau să ai bani ca să fii publicat de o editură

Din proprie experiență îți spunem că nici una dintre ele nu contează. În plus, dacă ești cunoscut și ai bani și publici o carte, nu înseamnă neapărat că e și o carte bine scrisă. Nu degeaba apelează oamenii la un ghostwriter, atunci când vor să publice o carte bine scrisă!

15.Cu cât ai mai multe vânzări, cu atât e mai bună cartea

Ei, na, cine nu visează să publice o carte care să devină bestseller și să bată toate topurile de vânzări? Cum să zic eu… dă bine. Dar dacă o carte e foarte bine vândută nu înseamnă automat că e și foarte bine scrisă. Unele cărți sunt vândute foarte bine, din diverse motive: sunt endorsate de anumite celebrități, sunt scrise de anumite celebrități, sunt pur și simplu cărți de duzină, apreciate de publicul larg, neobișnuit cu lecturile bune sau sunt proiecte care beneficiază de campanii puternice de PR. Să îți mai zic de cazul scriitorului Mark Dawson, care și-a cumpărat sute de exemplare din propria carte, numai ca să se asigure că intră în Top 10 vânzări? Așa că nu te lăsa păcălit de mirajul vânzărilor, în detrimentul unei scriituri cu adevărat bune.

Hai să mai punem și pauză, că am demontat suficiente mituri pentru o singură zi. Dar dacă mai ai tu vreun mit care îți stă acolo ca piticul pe creier, musai să ni-l lași aici și promitem să îl demontăm împreună, ca să facem lumină în lumea scriitorilor.

15 mituri despre scris și scriitori