Ce meserii aveau de fapt marii scriitori?

Unul dintre miturile pe care le aud cel mai des este cel cu „Trebuie să-ți dai demisia de la job și să te izolezi complet, dacă vrei să scrii o carte”. Acum, dacă tu vrei să îți dai demisia și să te duci în mijlocul pădurii, pentru că simți că doar așa poți tu să scrii o carte, treaba ta. Dar să știi că nu e cu „musai” și că poți să încerci și altfel. Nu de alta, dar au mai fost o mulțime de oameni înaintea ta, care au publicat cărți și au avut succes, chiar dacă aveau un loc de muncă obișnuit, la care mergeau în fiecare zi.

Pe mulți dintre ei îi știi chiar bine, dar poate nu ți-ai imaginat niciodată că acești „scriitori mari” aveau și joburi obișnuite în timp ce scriau la capodoperele lor. Și multe dintre joburile astea nu aveau nici măcar o legătură cu scrisul. Dar hai să-i cunoaștem, zic!

Ce meserii aveau de fapt marii scriitori?

Franz Kafka – Agent de asigurări, asistent juridic, evaluator

Kafka a absolvit Dreptul și a avut numeroase locuri de muncă în domenii conexe cu studiile sale. A dus o viață grea și sărăcăcioasă, dar a fost tot timpul un angajat-model, fiind avansat în funcție de mai multe ori, oriunde era angajat. Scria noaptea, când ajungea acasă de la muncă și a continuat așa mult și bine. Stilul său sumbru de viață se vede clar în operele sale, scrise toate noaptea, după programul de muncă.

Agatha Christie – Farmacistă

În timpul Primului Război Mondial, Agatha Christie s-a înrolat în Departamentul de Ajutor Medical și, timp de patru ani, a avut grijă de soldații răniți. I-a plăcut atât de mult, încât a făcut cursuri, și-a luat certificări în domeniu, apoi a lucrat timp de câțiva ani ca farmacistă. Nu mai trebuie să spun cât de mult au ajutat-o toate informațiile învățate în acea perioadă să documenteze corect toate cărțile thriller care au propulsat-o imediat la rangul de „Regina Crimei”.

Anthony Trollope – Funcționar poștal

Anthony Trollope a fost unul dintre cei mai prolifici și apreciați romancieri din epoca victoriană. Cu toate astea, omul avea și un job normal, la care mergea în fiecare zi. Scria dimineața, înainte să meargă la muncă, timp de 3 ore, după care își continua ziua ca un om obișnuit cu un serviciu obișnuit. A ieșit la pensie de la poștă la 52 ani, după ce a publicat 47 romane și zeci de povestiri scurte.

Vladimir Nabokov – Profesor de literatură engleză, curator, cercetător

Nabokov s-a mutat cu familia în SUA prin anii `40, moment în care publicase deja mai multe romane în limba rusă. La început, a lucrat pe parte de cercetare și a fost curator la un muzeu de zoologie, apoi s-a angajat ca profesor de literatură engleză la universitate. Aceea a fost perioada în care a scris Lolita, romanul care avea să îl facă celebru.

Kurt Vonnegut – Jurnalist, PR, dealer auto, profesor

Domnul Vonnegut a fost foarte muncitor la viața lui. Înainte să devină unul dintre cei mai influenți romancieri ai secolului al XX-lea, Kurt Vonnegut a fost jurnalist la Sports Illustrated, PR la General Electric și patronul unei afaceri cu mașini. Dar a scris în toată această perioadă. Operele sale au cunoscut succesul pe când lucra ca profesor de engleză la universitate.

Wallace Stevens – Director de asigurări

Wallace Stevens a lucrat timp de 40 ani în asigurări. În tot acest timp a scris poezii. În 1955, a câștigat Premiul Pulitzer pentru Poezie. #JustSaying

Joseph Heller – Ucenic, militar, advertiser

Joseph Heller a trecut prin cariere extrem de diferite, însă în toată această perioadă nu doar că a scris, ci și a studiat scrisul. A scris primul capitol din Catch-22 într-o singură săptămână, dar apoi i-au trebuit 8 ani ca să termine cartea. Răbdare, răbdare, răbdare!

Bram Stoker – Critic de teatru și manager de teatru

Bram Stoker era critic de teatru când l-a cunoscut pe Sir Henry Irving, cel care avea să îi ofere jobul de manager de teatru, unde Stoker a lucrat pentru următorii 27 ani. În toți acești ani, pe lângă locul său de muncă, Stoker scria în timpul liber. Mai trebuie să mai spun că Dracula a fost scrisă în acea perioadă?

James Joyce – Cântăreț, pianist, profesor, proprietar de cinema

A renunțat la studiile în medicină, a trecut prin diverse joburi artistice, de la cântăreț la profesor, apoi a cunoscut-o pe soția sa, Nora, cu care a deschis primul cinematograf din Irlanda. După ce afacerea a dat faliment, Joyce s-a întors la predat. Și ca să ai un deja-vu, îți spun că și el a scris în toți acești ani de joburi diverse, iar primul său roman celebru, Dubliners, a fost scris în acea perioadă.

Da, se poate și așa. Mai mult decât atât, informațiile și poveștile de la locul de muncă te pot ajuta să îți documentezi cartea sau să îți construiești personajele. Eu știu că e tentant să îți dai demisia și să te apuci de scris. Dar până scoți „cartea aceea” și până vine „primul milion”, vorba aia, zic să te asiguri că ai totuși cu ce să plătești facturile și mâncarea. Și data viitoare când te mai plângi că nu ai timp să scrii pentru că ai un job, adu-ți aminte de scriitorii de mai sus și „think again”. Hai că poți!

Ce meserii aveau de fapt marii scriitori?