Cum se scrie de fapt o carte

Ok, poate că titlul sună al naibii de tentant. E așa, de parcă ți-ar destăinui cel mai bine ținute secrete din lume, cele mai „de succes” rețete, cele mai cele… înțelegi tu. Dar cine ne cunoaște cât de cât știe că nouă nu ne plac rețetele universale și articolele care îți vând marea cu sarea în, nu-i așa?, 5 pași simpli. Bine, nu ne plac nici în mai mulți, nici în mai puțini, să fie clar. Pentru că noi știm că scriitura e (hai, toți în cor, pentru că deja v-am înnebunit cu asta) efort, timp și răbdare. Nu te așezi pur și simplu în fața unui laptop, a unei mașini de scris sau a unor foi goale, eventual cu o țigară în mână și un pahar cu alcool alături, cum ai văzut în filme, lași cuvintele să curgă unul după altul și aia e cartea.

Să-ți explicăm. Mai toți oamenii cu care ne întâlnim și care ne spun că vor să scrie o carte ne zic același lucru: „Am toată cartea în cap”. Au impresia că trebuie doar să găsească timpul necesar să o „transcrie” și hop! bestsellerul. Mai trebuie să îți spunem că lucrurile nu stau chiar așa? Nu-ți spunem. Dar îți spunem în schimb cum ar trebui să stea. Nu ca o rețetă general valabilă, care îți va aduce succesul garantat, ci ca o direcție de lucru care funcționează și la noi, care a funcționat și la marii scriitori și pe care o poți adapta la stilul și nevoile tale, în orice etapă te-ai afla.

Ei bine, înainte să te apuci efectiv de scris, întreabă-te câteva lucruri. Și, evident, răspunde tot tu la ele. Preferabil în scris, nu tot în mintea ta, acolo unde (crezi că) lucrurile sunt foarte clare. Întreabă-te așa:

  • De ce scriu cartea asta?
  • Pentru cine o scriu?
  • Ce vreau să transmit?
  • De ce ar citi-o cineva?
  • De ce contează acum?
  • Ce vreau să se întâmple după ce termin de scris cartea?

De ce e important să îți răspunzi la întrebările astea? Pentru că trebuie să îți găsești motivația să te apuci de scris, vocea și stilul, să-i înțelegi utilitatea și, mai ales, efortul, să știi dacă vrei să o scrii ca să îți vezi numele pe copertă, dacă vrei să faci bani din asta, dacă vrei să te faci cunoscut, dacă vrei să publici la o editură sau mergi pe self-publishing, dacă vrei doar să bifezi încă un vis împlinit și tot așa.

Acum că lucrurile îți sunt un pic mai clare, să trecem la plan. Te așteptai să zicem „la scris”? Nope! Mai e un pic până acolo.

Planul e ca o hartă care îți spune unde trebuie să ajungi și în ce ordine. O hartă care te ajută să rămâi pe direcția potrivită, dar care îți oferă și rutele alternative, în caz că se schimbă pe neașteptate condițiile de drum. Fie că alegi varianta de listă cu bullets, fie că alegi să faci un rezumat pentru fiecare capitol, important e să faci un plan al cărții înainte să te apuci efectiv de scris la ea. Cum de ce? Pentru că un plan al cărții te ajută:

  • să-ți definești scopul;
  • să-ți termini manuscrisul mai repede;
  • să rămâi concentrat;
  • să eviți golurile narative;
  • să ai o acțiune legată, cu sens;
  • să ai o perspectivă completă asupra poveștii, de la început până la sfârșit;
  • să rămâi motivat.

O altă etapă pe care mulți oameni o sar este documentarea. Cred că le este totul atât de clar, încât nu mai este nevoie să verifice informațiile, să vadă alte perspective, să se asigure că ceea ce scriu acolo chiar așa se întâmplă. Bine, poate nu vei petrece 7 ani la documentare, atât cât a petrecut Bram Stoker când a scris „Dracula”, dar dacă vei acorda suficient timp pentru documentare, vei vedea pe propria piele (a se citi carte) că lucrurile vor fi mult mai simple și mai clare în etapa de scriere.

În plus, cele mai bune idei din planul cărții vin din documentare și puțini sunt cei care conștientizează asta. Iar documentarea nu înseamnă doar să stai închis între patru pereți, cu zeci de cărți deschise în jurul tău și cu alte câteva zeci de taburi pe laptop, navigând de pe un site pe altul. Documentare e și atunci când ieși afară, faci o plimbare și observi atent tot ce se întâmplă în jurul tău. Mergi în locuri noi sau în locuri care ar putea avea legătură cu cartea ta. Discută cu oameni diferiți pe subiectul cărții. Întreabă, ascultă, simte.

Bun, acum că ți-ai făcut documentarea, ai strâns ideile principale și le-ai schițat într-un plan, e momentul să dai cărții și o structură. Să așezi ideile într-o ordine mai clară, să dai o formă și o perspectivă cărții tale.

Ok, gata, am ajuns la momentul acela pe care îl așteptai de la începutul articolului: acum poți să începi să scrii. Acum, când ai ideile, planul și structura, când ai strâns resurse și răspunsuri și, mai ales, când ai și mai multă motivație (dacă nu te-a „dezumflat” volumul de muncă), iar lucrurile au devenit mult mai clare, apucă-te de așternut cuvintele pe foaie. Lasă povestea să curgă și nu te împotrivi dacă unul dintre personajele tale vrea să o ia pe un cu totul alt drum decât ai scris tu în planul inițial. Personajele tale au propria voce și propria viață. Lasă-le să trăiască, ascultă-le, respectă-le.

E mai mult decât posibil să îți vină alte idei, să revii la lista inițială, să schimbi un pic structura. Nu te speria, e absolut normal să se întâmple și asta. Păi n-am zis noi că scriitura e timp, efort și răbdare?

Nu uita să îți stabilești o rutină de scris. De exemplu, în fiecare zi de la ora x la ora y, îți acorzi timp să scrii. Nu e obligatoriu, dar dacă simți nevoia, îți creezi un spațiu de scris, o atmosferă propice și un cadru care să te ducă în acea stare de care ai nevoie să scrii. Poți să îți stabilești și obiective de scris: 300 cuvinte pe zi, o pagină pe zi, 2 ore pe zi și tot așa. Important e să scrii în fiecare zi și să te ții de rutina ta.

Ce se întâmplă când ai terminat de scris cartea și ai scris victorios la finalul ei un mare și apăsat „Sfârșit”? Închizi totul și nu te mai apropii de ea o vreme. O lași să respire, iar tu te apuci de făcut cu totul altceva și nu te mai gândești deloc la ea. Stephen King obișnuiește să scrie la primul draft timp de un anotimp, după care își pune „cartea” în sertar o lună jumătate și pleacă la pescuit.

Apoi, după o vreme, la fel ca domnul King, te întorci și tu la ea, o scoți frumușel din „sertarul” în care ai pus-o la dospit, o citești și nu, n-o trimiți la edituri, ci te apuci de rescris. Pentru că ce aveai acolo în sertar nu e nici pe departe cartea ta, ci e doar un prim draft, un manuscris care mai trebuie lucrat. Și o să îți dai seama de asta în momentul în care îl vei reciti după acea perioadă de pauză și te vei întreba ce a fost în capul tău când ai scris asta sau oare ce ai vrut să spui acolo.

Și să nu te gândești că o singură trecere peste manuscris și o singură rescriere sunt suficiente. Michael Crichton, de exemplu, a rescris de 7 ori „Jurassic Park”, iar Ernest Hemingway a declarat la un moment dat că a rescris de 39 ori finalul cărții „Adio, arme!”. Mai toți scriitorii mari și ai naibii de buni obișnuiesc să rescrie și le recomandă tuturor această practică.

Treaba asta cu rescrisul e acel secret public despre care nu se vorbește niciodată. Iar rescrierea e ca antibioticul – nu-ți place gustul, dar te scapă de infecții. Aah… neapărat să știi că rescriere nu înseamnă corectare de typos, virgule și gramatică, da? Dar, vai, sunt atât de multe de spus la capitolul „rescris”, încât am zis că e mai bine să îi dedicăm în întregime următorul articol pe blog.

Până atunci, îți mai spunem că:

  • Dacă e gata manuscrisul, atunci începe munca editorului și apoi a editurii. Am scris despre asta aici;
  • Dacă vrei să citești în primă fază mai multe „secrete” despre cum se scrie o carte, ai la dispoziție Ghidul scriitorului începător, în variantă paperback sau e-book;
  • Dacă vrei cu adevărat să înveți să scrii, dacă iei scrisul în serios și dacă scrisul reprezintă o prioritate pentru tine, atunci e bine să știi că din ianuarie 2021 2022 (hop, c-a mai trecut un an) începem cursurile de scriitură la The Writing School și ai face bine să nu-ți pierzi locul!

Ai ajuns până la finalul articolului? Și cum mai e acum cartea pe care ziceai că o ai în minte? Da, așa ne gândeam și noi! 🙂

Cum se scrie de fapt o carte