Ne întreabă lumea cum e la cursurile de scriitură de la The Writing School. Nah, dacă ne întrebi pe noi, îți spunem că nouă ne place la nebunie tot ce facem acolo, ne place atmosfera, conexiunea, interacțiunea, ne place tot ce creăm de fiecare dată, fie că vorbim de textele pe care le scriem, fie că vorbim de lucrurile pe care le învățăm alături de cursante. Dar am zis că e mai bine totuși să le lăsăm pe ele să îți povestească totul despre participarea lor la The Writing School, de la cum au început, cu așteptări și temeri, până la schimbările care s-au produs în această jumătate de an, de când au dat startul unei noi etape importante în viețile lor. Bine, noi le-am propus un set de întrebări și răspunsuri tip oracol, adică răspunsuri foarte-foarte scurte, dar fă tu femeile astea să vorbească puțin despre ceva ce le place.
Așadar, fă cunoștință cu primele cursante din grupa 1 de la The Writing School și află tot ce trebuie să știi pentru tine. Din toamnă, dăm startul înscrierilor pentru cea de-a treia grupă, așa că din ianuarie 2022 poți să ni te alături și tu în aventura The Writing School și să îți îndeplinești visul de a face acel-ceva doar pentru tine: să scrii și să scrii bine.
Adina Dragomir
Numele meu este Adina Dragomir. Am 35 de ani și m-am născut în Brașov, de unde n-am plecat niciodată, decât în vacanțe. Sunt căsătorită și am doi băieți. Îmi place de ei. De toți trei.
De profesie sunt jurist, dar imediat după facultate, am intrat în lumea banking- ului, cu un mic popas în Farma. Povestea mea s-a scris și în locurile astea, dar parcă curge mai firesc de când am reînceput să scriu. Acum, sunt mai atentă și pot să observ cum personajului principal din poveste, îi cresc iar aripile. Nu e încă în zbor, dar e în echilibru. Zborul e inevitabil.
Iată cum am atins și etapa de nebunie. Știm cu toții că oamenii nu pot să zboare. Sau pot?
Ce te-a făcut să te înscrii la TWS? Și care a fost momentul ăla în care te-ai hotărât să trimiți eseul de înscriere?
Lipsea ceva esențial din povestea mea. Sensul. Nici chiar personajul principal nu era conturat bine. Așa că mi-am schimbat stilul și m-am reapucat de scris. Din punctul ăla, toate s-au aranjat cum trebuie. Am primit cadou, de la soțul meu, „Ghidul scriitorului începător“, a lui Liv. Și așa, am plecat pe urmele ei.
Mi-a fost clar că mi-a venit mintea la cap și că fac ce trebuie, înscriindu-mă la TWS. Eseul s-a trimis mai mult singur. Era aranjată treaba, ce să mai?
Am știut de-atunci, că am făcut ceva mișto pentru mine.
Cu ce gânduri ai început cursul?
Am fost enervant de entuziasmată. Nu-mi mai încăpeam în piele de bucurie. Mi-a trecut la început prin minte că poate n-o să am chef să intru la curs, că am altele de făcut, dar asta nu s-a întâmplat niciodată. Și nici nu mi-am pierdut entuziasmul. Nu e totul perfect, dar tocmai asta îmi place. Am multe de învățat de la Liv și de la colegele mele. Suntem diferite, dar pasiunea pentru scris o avem toate.
Top 3 cele mai „mișto” lucruri din curs.
Bucuria
Procesul de învățare
Dumnezeul Corinei
Top 5 lucruri pe care le-ai învățat în curs.
Să simplific totul, inclusiv pe mine. Să reduc și să mă reduc la esență.
Să scriu în fiecare zi
E ok să nu-ți iasă din prima
Să mă documentez
Să-mi fac fișe de personaje
3-5 cuvinte despre „stăpâna oracolului” aka „doamna profesoară”. Apropos, îi spuneți cumva anume?
3-5 cuvinte despre „stăpâna oracolului”? No way.
În povestea noastră, ea este personajul principal, dacă ne gândim tehnic, plus că Roxanei n-o să-i placă limita asta de cuvinte.
Liv e pe treaba ei, clar. Este creatorul TWS, ăsta e lucru mare; ea a început să scrie povestea. Se simte că face ce îi place și are ce să ofere. Și o face cu bucurie; e super atmosfera creată de ea.
Îmi mai place că ascultă cu atenție atunci când vorbim, iar asta face ca tot ce se întâmplă în curs să conteze și mai mult.
Liv e profa, dar nu e doar profa. E smart și funny. Liv e mișto.
Cum te-a schimbat cursul ăsta atât profesional, cât și personal?
Am observat la mine că vreau să fiu mai bună în toate, nu doar în scriitură. Am senzația că primesc multe prin cursul ăsta și parcă mă simt datoare să dau și eu mai mult, în toate celelalte aspecte ale vieții mele. Depun efort în fiecare zi, dar mă bucur la sfârșitul unei zile, în care am reușit să bifez cât mai multe. Nu reușesc mereu, dar nu mă las. Cert e că îmi place mai mult de mine, acum.
E greu? Și dacă da (ha-ha), merită?
Nu simt că e greu, pentru că îmi place foarte mult totul. Dar da, trebuie să facem teme, ca la școală, să scriem și să citim mult. Doar că acum nu mai suntem copii și nici nu mai trăim în povești, în viața reală. Avem copii, joburi, responsabilități, diversitate. Nu e greu, cât e o provocare continuă.
Dacă merită?
Pentru mine e exact ce trebuie. Liv și școala ei, alături de colegele mele, îmi dau senzația că sunt parte din puzzle-ul mare. E fain sentimentul.
Ce vrei să se întâmple după curs? Ce vrei să te faci când… se termină cursul?
Mă gândesc să nu aștept până se termină cursul, ca să fiu ce simt să fiu.
Se întâmplă deja tot ce vreau. Mă conectez ușor cu tot ce vine odată cu experiența TWS, iar asta mă încarcă. Cred că avem nevoie cu toții să fim conectați la sursa potrivită. Mie îmi place să scriu și să citesc, îmi place să fiu înconjurată de oameni care se bucură și îmi place să învăț lucruri noi. Toate astea se întâmplă deja, aici.
Ce ai să le spui celor care ar vrea să se înscrie la TWS, dar, din varii motive, încă stau pe gânduri sau încă le e teamă?
N-am de gând să le spun nimic, dar le scriu, că încep ușor, să mă pricep.
Ei bine, știu cum se simte și de partea aia, a îndoielii. Nu știi ce primești de toți banii pe care-i dai pe curs, nu știi ce o să fie mâine, oricum nu faci nimic cu scrisul, nu primești diplomă, te mulțumești cu ce știi deja… etc.
Dar banii ăia, pe care nu îi dai pe ce contează, se vor pierde pe nimicuri.
Niciodată nu o să știi ce se va întâmpla mâine. De-asta contează AZI.
Scrisul nu te limitează. Tu faci asta.
Poți primi diplomă la alte cursuri, dacă vrei. La TWS, noi învățăm să scriem și nu numai.
Dacă îți este suficient ce știi deja, TWS nu e pentru tine.
Eu am crezut la un moment dat că mă pot descurca singură, că ajunge să am înclinație spre scris. După aproape cinci luni de școală, se vede diferența între cum scriam înainte și cum scriu acum. Și mai am multe de învățat.
Până la urmă, e o chestiune de alegere. De cele mai multe ori, suntem doar la un pas distanță de ceva mai bun.
Dacă îți place să scrii și vrei mai mult, TWS e calea. Pe cuvânt de scriitor, în devenire.
Ancuța Stoian
Sunt Ancuța Stoian, producția ‘84. Am lăsat Bucureștiul acum doi ani să văd dacă greul românilor din diaspora este un greu pe care și noi îl putem duce. Trăiesc în Austria și 4 ore pe zi lucrez în bucătăria unui restaurant. 24 de ore sunt mama Emmei și a lui Călin (3 și 5 ani). Scriu cât de mult pot și, când îmi rămâne timp, documentez călătoria noastră de expați pe pagina O familie de români în Austria.
Ce te-a făcut să te înscrii la TWS? Și care a fost momentul ăla în care te-ai hotărât să trimiți eseul de înscriere?
În Ghidul Scriitorului Începător am citit că scrisul este un meșteșug, că e nevoie de talent, dar e mai mult despre muncă. Și am zis, ooo, atunci e și de mine, eu nefiind o talentată. Eseul l-am trimis aproape la finalul perioadei de înscriere, găseam tot felul de motive pentru a nu o face dar mă apăsa gândul că voi pierde oportunitatea.
Cu ce gânduri ai început cursul?
Credeam că o să fie multă teorie, că vom avea mai mulți profesori și că vom da teste. Și că o să stau cu microfonul pe mute.
Verificasem profilele de facebook ale viitoarelor colege și eram copleșită pentru că toate erau oameni mari și mă simțeam way out of my league. Îmi pregătisem pixuri și creioane și markere și agende, cafea tare și aveam deschis dex-ul online. Știam că o să îmi placă. Habar nu aveam cât de mult.
Top 3 cele mai „mișto” lucruri din curs.
De două ori pe săptămână, timp de două ore, sunt într-un loc sigur, unde e ok să mă dezvălui și să greșesc, unde e ok să râd, să plâng și să spun: nu am înțeles, mai spune-mi o dată, te rog.
Mesajul pe care îl primesc de la Profa sub diverse forme: E ok să nu îți iasă acum. Continuă. O să îți iasă.
La fiecare întâlnire Profa ne pune să să dăm feedback despre orice. Avem o colegă care, o perioadă, nu a putut participa la întâlnirile de marți și doar se uita pe înregistrări și își făcea temele pentru joi. Eram invidioasă pe ea. Dar am tras de mine și m-am lăsat trasă de Profa și acum știu că exercițiul feedback-ului spus la cald m-a ajutat să cresc.
Top 5 lucruri pe care le-ai învățat în curs.
1. Scriitura este despre a scrie, nu despre a îți dori să scrii.
2. Toți avem frici și temeri și îndoieli.
3. Nu trebuie să îmi iasă bine din prima. Rescrierea este la fel de importantă.
4. Am învățat să citesc conștient. Înainte citeam doar povestea. Acum caut stilul, documentarea, sensul, structura. Am învățat să spun mai mult despre o carte decât că îmi place sau nu.
5. Am învățat să am încredere în ce scriu. Nu degeaba există în mine nevoia asta.
3-5 cuvinte despre „stăpâna oracolului” aka „doamna profesoară”.
Profa? Cel mai cool profesor ever. Motorul meu. Când îmi zice de bine mă determină să scriu mai mult. Când nu e bine, mă face să înțeleg ce nu e bine și pun mâna și să scriu iar. Mai bine. Deci, cum o dai cu profa, tot bine e.
Cum te-a schimbat cursul ăsta atât profesional, cât și personal?
Paradoxal, după ce am început să învățăm tehnici de scriere, scrisul s-a blocat. Chiar și în banalele postări de pe facebook eram reținută. Pentru că, de fapt, am înțeles câte nu știu și câte am de învățat. Înainte să fie mai bine, trebuie să fie mai rău. Eu, omul, datorită școlii, am primit o voce și, când intru într-o întâlnire, nu mai stau pe mute.
E greu? Și dacă da (ha-ha), merită?
Este so fucking hard. Am avut gânduri de a renunța. Am avut momente în care am ieșit din zoom și am plâns de frustrare. Sigur că merită, când rămâi în zona de confort nu evoluezi.
Ce vrei să se întâmple după curs? Ce vrei să te faci când… se termină cursul?
Am început școala cu un obiectiv clar: în 5 ani vreau să trăiesc din scris. Acum, după 6 luni îmi păstrez obiectivul dar l-am îmbunătățit un pic: în 5 ani vreau să trăiesc din scris de calitate.
Ce ai să le spui celor care ar vrea să se înscrie la TWS, dar, din varii motive, încă stau pe gânduri sau încă le e teamă?
Dacă nu te-ai înscris până acum dar ai vrea să o faci, ești într-un moment excelent. Este momentul la care peste câțiva ani te vei uita și vei spune: ce fraier aș fi putut să fiu! Bine că m-am prins la timp și am trimis eseul.
Carmen Georgescu
Carmen Georgescu, 32 ani, București, lucrez într-o multinațională.
Ce te-a făcut să te înscrii la TWS? Și care a fost momentul ăla în care te-ai hotărât să trimiți eseul de înscriere?
Dragostea pentru povești. Îmi place să le citesc, să le ascult, să le trăiesc. Și îmi doresc să le și pot scrie. M-am hotărât să trimit eseul pentru înscriere atunci când mi-am asumat cu totul această dorință și mi-am dat seama că este mai puternică decât orice reținere pe care o simțeam.
Cu ce gânduri ai început cursul?
Gândul bine înțepenit în mintea mea este că nu am ce căuta la această școală. Nu sunt talentată, nu am pregătirea necesară, mă voi face de râs. Dar alt gând mai înțelept spune: Ei, și ce? Totul pe lumea asta se învață, trebuie doar să fii dispus să muncești și să aloci timpul necesar. Și dacă ai norocul să întâlnești persoane potrivite care să te ghideze și să te susțină, cu atât mai bine. Iar eu sunt convinsă că le-am găsit la această școală.
Top 3 cele mai „mișto” lucruri din curs.
Prietenia ce s-a legat în grupa noastră, susținerea pe care o primesc atât de la Liv și cât și de la colege, feedbackurile sincere.
Top 5 lucruri pe care le-ai învățat în curs.
Am învățat că toți ne confruntăm cu același tip de frici și îndoieli, indiferent de cât de talentați am fi sau de cât timp am scrie. Dar temerile își pierd din putere atunci când discuți și înveți cu un grup de oameni care îți împărtășesc pasiunea. Am învățat că este „ok să nu îți iasă din prima”, că trebuie să am răbdare și să îmi dau timp. La un moment dat, puzzle-ul se va lega. Am învățat și încerc să conștientizez că povestea pe care o scriu nu este despre mine, ci este despre cititor. Și am mai învățat că orice greșeală se poate corecta.
3-5 cuvinte despre „stăpâna oracolului” aka „doamna profesoară”.
Liv ne-a impresionat de-a lungul timpului cu o mulțime de calități pe care sunt sigură că le vor enumera colegele mele. Mie mi-a dovedit că știe meserie și că are priceperea necesară să ne învețe și să ne ghideze. Iar pentru mine asta este cel mai relevant acum.
Cum te-a schimbat cursul ăsta atât profesional, cât și personal?
Este prea devreme ca să observ o schimbare majoră, dar cu siguranță mi-a dat mai multă încredere în mine, mi-a dat curaj să discut mai des cu cei din jurul meu despre pasiunea mea pentru cărți și pentru scris și nu în ultimul rând m-a făcut să nu mă mai tem de rutină, ba chiar să înțeleg că este necesară.
E greu? Și dacă da (ha-ha), merită?
Pentru mine nu este ușor. Este greu să renunț la alte activități ca să scriu. Este greu să îmi fac timp de două ori pe săptămână să particip la curs. Este greu să mă gândesc la idei pentru teme, să le aștern pe hârtie, să scriu o poveste, să o rescriu, apoi să aud la curs că nu e bine și că trebuie să o iau de la capăt. Dar este fix provocarea pe care mi-o doream.
Ce vrei să se întâmple după curs? Ce vrei să te faci când… se termină cursul?
Nu m-am gândit neapărat la ce se va întâmpla după curs, dar mi-ar plăcea să țin legătura cu Liv și colegele, să ne provocăm în continuare una pe cealaltă la scris, să discutăm despre ce am mai citit, ce am mai scris și de ce nu, ce am mai publicat.
Ce ai să le spui celor care ar vrea să se înscrie la TWS, dar, din varii motive, încă stau pe gânduri sau încă le e teamă?
Le-aș spune că îi înțeleg perfect. Că mai mult ca sigur la tot ce se gândesc ei, m-am gândit și eu. Dar că la un moment dat trebuie să lași teama deoparte, să ai puțină încredere în tine și în ceilalți și să te arunci în necunoscut. Cine știe, poate înveți ceva ce ți-ai dorit dintotdeauna să înveți și ai și norocul să cunoști o grămadă de oameni faini.
Corina Răduță
Io-s aia cu tangoul argentinian – pasiunea mea de vreo 12 ani încoace. O să mă mai auziți cu asta.
Corina Răduță și Magdalena, 42 de ani, din Brașov și sunt content writer. Scriu de când mă știu, am crescut în librăria în care era vânzătoare bunica mea și, practic, am dormit pe rafturi, între cărți. Mama adunase acasă o bibliotecă de vreo 5000 de volume, eu am păstrat-o la vreo 2000.
Sunt mama lui Dumnezeu (glumă internă – sigur o să o afli după ce devenim colegi de școală). El are 5 ani și jumătate și e celebru înaintea mea într-ale scrisului. Practic el devine autor publicat anu’ ăsta. Io mai am nițel de lucru.
Cel mai bine m-am simțit scriind în blogul de tango, care acum e într-o pauză (și blogul și tangoul), iar cu Liv am început să scriu la o biografie, care acum e într-o pauză. Da, văd un pattern. Dar am o scuză: învăț. And then just wait for it. It = cartea mea.
Ce te-a făcut să te înscrii la TWS? Și care a fost momentul ăla în care te-ai hotărât să trimiți eseul de înscriere?
Io, de fapt, n-am vurt, dar m-a obligat. Panica.
Când am aflat că face Profa școală (Școală, pardon) m-am gândit „dacă aș avea timp să fac și asta, aș mai pune o inimioară la nivelul meu de fericire”. Dar n-aveam, așa că am hotărât că nu mă bag. Următorul gând a fost: „Școala e de 3 ani. Dacă nu o să mai am ocazia să mă înscriu decât peste 3 ani?” Panică, frățică! Așa că am pus mâna pe tastatură și-am vărsat două pagini jumate de eseu, rezumate simplu prin: „e peste puterile mele să nu vreau mai mult”.
Cu ce gânduri ai început cursul?
Făceam deja cu Liv de 1 an cursuri de scriere creativă și în capul meu Școala urma să semene ca stil cu ele. Citisem Ghidul scriitorului începător și mă gândeam că informația o să fie structurată și bogată, că în trei ani, vorba aia, timp să avem.
Am avut emoții legate de colegi și când Liv a publicat eseul Ancuței era sa mă răzgândesc. Ce-aș fi căutat io între oameni talentați, motivați, puși pe treabă, nu știu. Dar mi-am dat peste mâna care dăduse să redacteze retragerea. Voiam să învăț să fiu o scriitoare (om simplu care scrie, nu denumirea aia pompoasă de autori faimoși) mai bună.
Top 3 cele mai „mișto” lucruri din curs.
1. Știi cum învață copiii, nu? Fac chestii, descoperă cum e, cum se simte, cum arată, cum sună viața și învață din fiecare experiență. Așa facem și noi. Teoria e on top of it. E ca și cum noi am descoperi-o.
2. Învăț făcând (greșeli), descopăr scrisul și cititul aplicat. Slow reading e magic.
3. Fetele (Liv included, of course). Cele mai mișto din lume, jur. Cu care nu mi-aș fi imaginat vreodată că voi avea o conexiune așa faină, onestă, plină de căldură și siguranță. Love you, ladies!
Top 5 lucruri pe care le-ai învățat în curs.
1. Diferența dintre a scrie purtat de inspirație și a scrie conștient.
2. Să-mi placă documentarea.
3. Oricui poate să-i iasă bine o scriere. Însă scrii cu adevărat atunci când nu te oprești că nu mai ai inspirație, ci știi să o educi. Pe ea, muza.
4. În scris nu există o rețetă ca să-ți iasă bine. Dar ca să-ți iasă bine de cât mai multe ori, tre` să înțelegi mecanismele.
5. Dacă iese bine (scrisul) din prima, ceva nu e bine.
3-5 cuvinte despre „stăpâna oracolului” aka „doamna profesoară”.
Liv, aka Profa, aka Duamna Liv (toate suntem niște duamne, grație Duamnei Gianina). Vede un text ca pe un puzzle și zice: „Ia propoziția/paragraful ăsta și mută-l colo. Acum recitește.” Și, când recitești, te prinzi că ți-a scos la iveală tot potențialul amărâtului de text pe care abia l-ai chinuit. Cât de bun să fii să poți face asta? Cât Liv. Pui peste asta niște umor smart, cârcă de info și experiență, suflet cât cuprinde, iubire de oameni și scris și aia e, o ai pe Profa.
Când mă fac mare, vreau să fiu așa.
Cum te-a schimbat cursul ăsta atât profesional, cât și personal?
Până acum am trecut prin ups & downs la grămadă: „Știu să scriu, mă pricep.” „Aaa, stai, că aia era așa, o intuiție de moment, ia uite ce zice teoria. Tre’ să ai tehnică. Deci sunt praf, nu-s făcută să scriu.” „Să exersez, zici? Bineee. Hm, uite că iese, poate mă pricep totuși nițel.”
Din toate, profesional am învățat să fiu atentă la ce scriu și cum scriu. Personal m-a educat să am mai mare încredere în mine, să ascult, să dau și să primesc feedback și să respect și iubesc și mai mult scrisul, cititul și oamenii. Me included.
E greu? Și dacă da (ha-ha), merită?
Doamne, cum s-o dau pe asta? E greuț. Nițel greu. Greu, așa, normal. Ok, bine, recunosc, e greu ca naiba. Da-i așa de fain când înțelegi, când îți iese, când te prinzi că te-ai mai deșteptat un gram, că nici nu mai contează. La final(ul întâlnirilor) îți chiar vine să zici „ha-ha”. Mă rog, noi zicem asta și-n timpul, că-i tot cursul presărat cu râs și bucurie. Atunci când nu plângem. Ei, glumesc.
Ce vrei să se întâmple după curs? Ce vrei să te faci când… se termină cursul?
Când am intrat în școală am avut un gând: să învăț să scriu foarte fain poveștile clienților mei (de content) și să-mi scriu poveștile mele mai bine, ca să atingă lumea. Acum vreau tot aia și-un plus: să fac asta conștient și cu drag.
Ce ai să le spui celor care ar vrea să se înscrie la TWS, dar, din varii motive, încă stau pe gânduri sau încă le e teamă?
Tot ce-ți trece prin cap legat de motive pentru care să fii sau să nu fii în școală e adevărat. Ce nu știi e ce vei deveni făcând-o. Și dacă și povestea ta e cu „scriu de când mă știu, dar așa, pentru mine” sau „sunt în lumea mea când citesc” sau „vreau să scriu și nu-mi iese (că timp, că disciplină, că tehnică…)”, atunci să știi că ce vei deveni după experiența asta e cu siguranță un om mai bun.
Florentina Bordianu
Florentina Bordianu, 36, locuiesc în Bad Wildbad- Germania. Sunt licențiată în Comunicare și Relații Publice, lucrez full într-o companie în relații cu publicul. De șase ani și o lună sunt mamă, iar asta este cea mai frumoasă parte a vieții mele! Mă mai joc atunci când am vreme, pe www.iagacommunication.com și pe www.rdvbw.de.
Ce te-a făcut să te înscrii la TWS? Și care a fost momentul ăla în care te-ai hotărât să trimiți eseul de înscriere?
Căutăm de multă vreme un curs, unde aș fi putut să învăț să scriu. Simțeam că nu sunt suficiente gândurile sau ideile, trebuiau șlefuite de experiența unui cunoscător. Am văzut anunțul despre curs, am scris eseul, l-am trimis și asta a fost.
Cu ce gânduri ai început cursul?
Cu gândul de a publica, desigur. Vreau să îmi țin în mână cărțile. Asta ar fi fost primul impuls ca răspuns la această întrebare. Dar cred că în realitate, am început cursul cu gândul de a face ceva pe placul sufletului meu. În tumultul meu cotidian, mi-am dorit să dăruiesc sufletului meu bine. Și bine am făcut!
Nu am avut așteptări (bine una am avut recunosc – să se țină cursul în ramele orarului stabilit), dar mi-am dorit să învăț să scriu corect gramatical și să aibă cumva logică ceea ce scriu, deși arta nu are logică de multe ori, nu?
Top 3 cele mai „mișto” lucruri din curs.
1. colegele mele
2. profa
3. fiecare oră unde avem voie sa fim exact cum suntem. Este cea mai informală școală la care am fost vreodată. Și am fost prin școli și în alte țări (dar la niciuna nu am învățat și făcut maioneză în același timp).
Top 5 lucruri pe care le-ai învățat în curs.
1. Am învățat să citesc
2. Să am răbdare cu mine (cursul te duce la analiza gândurilor, stai de vorbă mai mult cu tine, față de cum stăteai înainte să începi). Pentru că atunci când scrii 300 de cuvinte pe zi, nu ai scăpare, trebuie să stai cu tine față în față.
3. Să opresc în loc timpul.
4. Că o carte sau un fragment înseamnă muncă multă. Nu scrii, dai la corectat și gata, voila le livre. E un proces lung, ori ești acolo ori nu ești. Că nu bați din palme și gata, te numești scriitor. Că potențialul tău public are nevoie de mesajul pe care tu îl transmiți prin cuvintele țesute între două coperte. Că trebuie să renunți la idei fixe, că flexibilitatea și desprinderea de personajele tale sunt avantaje ca să poți crea. Un paragraf luat dintr-o parte și pus în alta schimbă sensul poveștii. Personajele se nasc odată cu stările tale, sau deasupra lor. Te surprind cu existența și caracterele lor.
3-5 cuvinte despre „stăpâna oracolului” aka „doamna profesoară”.
Liv este o profa atipică. Din câte îmi dau seama știe în ce sertar din mintea ei stă fiecare rând pe care l-a citit. Când vrea să îndrepte discuția într-un sens, o face ca într-o vrajă, de ne trezim toți cursanții că suntem totalmente de acord cu ce spune ea.
Cred că e un om curajos pentru că a avut curajul să creadă în scris. Și nu doar atât, a mai făcut și o școală în România dedicată scrisului. Cum să-i spunem altcumva, decât Liv – profa? Liv e doar una!
Cum te-a schimbat cursul ăsta atât profesional, cât și personal?
Profesional nu m-a schimbat (încă?). Personal mi-a întărit credința că uite bre, am talent și nu-i chiar varză gramatica mea. M-a făcut să trebuiască să dăruiesc din timpul meu cursului cel puțin 4 ore pe săptămână. Și cred că este o investiție care merită. După familie, este cel mai plăcut lucru care mi se întâmpla aici, acum.
E greu? Și dacă da (ha-ha), merită?
Da, e greu. Nu cursul în sine, ci totul, cumulat. E greu să găsesc timp pentru scris. E greu să crezi că ai scris despre dezumanizare de exemplu, sa fii convins de asta si sa ti se zică, „bravo e fain tare textul, dar nu e despre dezumanizare” (ha-ha!). E greu să fiu cu jumătate din mine în lumea asta a cuvintelor care îmi este atât de dragă! Dacă merită? Pentru mine da! Fiecare secundă mă crește.
Ce vrei să se întâmple după curs? Ce vrei să te faci când… se termină cursul?
Când o să cresc, vreau să devin… cine sunt eu acum. Și cine voi fi mâine. Îmi doresc foarte mult să fac din scris un obicei. Visez că după curs voi scrie. Liv se va uita peste texte, va tăia, va lipi, va nota pe margini, apoi eu voi rescrie, apoi textul va merge spre tipar. Văd cu ochii minții grimasele persoanelor care mă vor citi. Emoțiile și sprâncenele ridicate.
Ce ai să le spui celor care ar vrea să se înscrie la TWS, dar, din varii motive, încă stau pe gânduri sau încă le e teamă?
Just do it! Teama nu e un motiv pentru care să nu investești în tine!
Ioana Bostan
Ioana Bostan, mușc din 45, sunt din Bacău, de meserie traducător. Scriam chestii scurte în Traista mea cu bucurii, adică un blogger îndrăgostit de fotografie și de scris care le îmbină pe amândouă. Apoi am cunoscut-o pe Liv. Apoi am vrut să fiu scriitoare. De 16 ani sunt bucuroasă că-s mama lui Andrei, baterist într-o trupă de rock de adolescenți. Îmi plac călătoriile și cred că scrisul face parte din marea mea călătorie prin care sper să ajung și în inimile oamenilor.
Ce te-a făcut să te înscrii la TWS? Și care a fost momentul ăla în care te-ai hotărât să trimiți eseul de înscriere?
Cred că gândul a filat încă din noiembrie 2017 la Iași, când am avut la primul blind date cu Liv. Habar nu aveam cine e tipa, am văzut un promo pentru un curs de scriere creativă și m-am înscris. În mai puțin de o oră, cu caietul pregătit să iau notițe, ne-a zis… Și acum Scrieți, aveți 10 minute! Ceeee? Cred că ăla a fost clicul, apoi n-a mai scăpat de mine.
Cu ce gânduri ai început cursul?
Am emoții mari și acum când citesc cu voce tare un text (fetele m-ar pune să înregistrez audiobook-uri, habar n-am ce aud ele în vocea mea), am avut îndoieli legate de timpul meu, dar sunt la această școală „Altfel” pentru că vreau să scriu mai bine. Să învăț tot ce nu am învățat la școală. Temeri? Cât Caru Mare! Tot ce știam despre școală era… Liv. Nu știam ce mă așteaptă, cum o să se deruleze. Am mers pe încredere maximă. Dar mă rugam să nu ne pună să învățăm teorie pe de rost. Îmi doresc ca scrisul meu să curgă într-o zi așa de bună voie și nesilit de nimeni, cu sens, cu cap și cu coadă.
Top 3 cele mai „mișto” lucruri din curs.
1) Fetele din grupă și Profa, atmosfera prietenoasă și degajată
2) Noua eu în relație cu scrisul și papucii de casă
3) Tipurile așa de diferite și de mișto de scriitură ale fetelor din grupă (o temă = 9 povești Fabuloase)
Top 5 lucruri pe care le-ai învățat în curs.
1) Teama și emoția sunt omenești, dar sunt foarte bune de redat în poveste.
2) Am învățat să mă întreb care este sensul unei povestiri, ce vreau eu să transmit prin scrierea mea.
3) Frumusețea unei povești e atunci când cititorul se regăsește într-un element din ea și își reinventează propriul fir prin lectură
4) Scrierea cinematică mă face să miros, să gust, să mă holbez la personajele din text
5) Am învățat să citesc slow, cu atenție pe mai multe elemente, nu doar pe emoția poveștii.
3-5 cuvinte despre „stăpâna oracolului” aka „doamna profesoară”.
Liv mi s-a lipit de suflet chiar și după ce ne-a zis „Și acum scrieți” la prima întâlnire când nici nu știam ce o să fac acolo. Cred că e făcută să fie o altfel de profă și să schimbe perspectiva, tehnica și procesul de învățare. Cu drag și cu veselie, cu creionul pe hârtie, sau mă rog cu mouse-ul pe doc. E super smart și plină de umor și are 5 perechi de ochi când scanează un text, îi vede tot potențialul, greșelile, parcursul. Dacă asta nu e șmecherie, atunci ce e?
Cum te-a schimbat cursul ăsta atât profesional, cât și personal?
Personal m-a disciplinat puțin, eu fiind haotică de fel, a trebuit să-mi scriu agenda zilnică. Să accept rutina în viața mea. Profesional, tot la agendă ajung, ca să am timp și de curs și de muncă și de mamă și de femeie bla bla. Cred că scriu mai așezat chiar textele de la lucru. Aștept să văd ce va urma.
E greu? Și dacă da (ha-ha), merită?
Ha-ha-ha! E așa de greeeeu, da’ nu-mi vine să plec, deși am bocit adesea de draci că nu-mi ieșea tema. Dar merită fiecare minut, nu mai pot fără scris, simt că n-am cap sau picioare.
Ce vrei să se întâmple după curs? Ce vrei să te faci când… se termină cursul?
Când o să mă fac eu mare, o să devin… scriitoare. Adică o să public. Primul roman. Dar sper să cresc mai repede, să scriu mai serios înainte de majorat. Că îmbătrânesc la școală. Plus că tata mă presează cu băieții lui, „haide, bă, odată cu romanul ăla, vrei să te bântuim de dincolo? Treci la treabă!”
Ce ai să le spui celor care ar vrea să se înscrie la TWS, dar, din varii motive, încă stau pe gânduri sau încă le e teamă?
Știu că te gândești că o să-ți fie greu să-ți împarți banii de concedii și de cosmetice sau vinuri scumpe: Te temi de relația cu colegii, cum or să te judece, cum or să te critice, că nu vei face față provocărilor. I can feel you… Zău că nu e cazul să te gândești la asemenea thriller-uri. TWS e școala celor care cuvântă cum le trăsnește prin minte! Înveți chestii despre tine și scrisul tău la care nu te-ai fi gândit.
Lorena Țăruș
Lorena Țăruș, 34, Iași, Creator Digital. Liv e cea care m-a convins că ceea ce spun în mediul online e util, relevant și că mulți vor rezona cu vocea cu care spun lucrurile atât în mediul virtual, cât și în offline. Cu ajutorul ei am făcut schimbarea majoră în plan profesional de care nu m-aș fi văzut în stare acum câțiva ani.
Ce te-a făcut să te înscrii la TWS? Și care a fost momentul ăla în care te-ai hotărât să trimiți eseul de înscriere?
Scriu de când mă știu iar când am văzut că se deschide o Școală de Scris am decis că este locul meu acolo pentru că vreau să învăț să scriu cum trebuie. M-am hotărât pe final de an când mi-am dat seama că cel mai frumos cadou pentru anul 2021 este să încep să învăț ceva nou, dar într-un cadru în care o fac cu drag, fără să mă gândesc la experiența asta ca la o școală clasică. După ce am făcut cursuri 1 la 1 cu Liv am știut că școala asta o să mă aducă mai aproape de cine sunt și că mă va conduce fix pe drumul pe care trebuie să ajung.
Cu ce gânduri ai început cursul?
Am început cursul cu multe presupuneri eronate – pe care Liv le-a demontat una câte una. Mi-a atras atenția anul 3, din prezentarea fiecărui an de studiu și abia îl aștept pentru una dintre scriiturile de nișă pe care am în plan să o studiez.
Top 3 cele mai „mișto” lucruri din curs.
– fetele
– energia creată acolo
– felul în care se desfășoară cursurile – cu blândețe, încurajare, înțelegere.
Top 5 lucruri pe care le-ai învățat în curs.
– să am răbdare;
– să mă documentez temeinic;
– să scriu pentru cititor, nu pentru mine;
– să rescriu mult, mult, mult;
– să aștept cu plăcere feedback-ul.
3-5 cuvinte despre „stăpâna oracolului” aka „doamna profesoară”.
După învățătoarea care m-a învățat să alătur literele, pe Liviana aș putea-o numi profesoara care m-a învățat să alătur cuvintele în mod corect astfel încât să ating publicul cu ceea ce scriu. Liv e… Liv, cum să nu-ți placă de ea? Și cum să nu-ți placă modul în care Liv te învață super-lucruri?
Cum te-a schimbat cursul ăsta atât profesional, cât și personal?
În ambele planuri mi-a oferit organizare și disciplină. Poți foarte ușor transfera ceea ce înveți la curs în multe aspecte din planul personal și cred că inspirația, încrederea și sprijinul primite depășesc mult planul profesional, se simt și în cel personal.
E greu? Și dacă da (ha-ha), merită?
Da, dar merită întrucât în nicio altă parte nu poți să înveți în felul în care poți să înveți în cadrul acestui curs. Aplicat, cu exemple, teme, expunere, ieșire din confortul personal și mult umor și distracție.
Ce vrei să se întâmple după curs? Ce vrei să te faci când… se termină cursul?
Mi-ar plăcea să scriu o carte de business prietenoasă, captivantă care să inspire. Abia aștept să ajung să ofer celorlalți informație valoroasă.
Ce ai să le spui celor care ar vrea să se înscrie la TWS, dar, din varii motive, încă stau pe gânduri sau încă le e teamă?
Cred că aș căuta să aflu de ce-ul din spate. Pentru că dacă sunt temeri sau angoase te asigur că ele vor fi demontate chiar din primele zile de curs. Dacă însă de ce-ul din spate este puternic și crezi în el, atunci nu este loc de ezitare, teamă sau gânduri sumbre.
Roxana Drăgănuță
Eu sunt Roxana Drăgănuță, zâna documentării (așa a zis „duamna” Liv, căci sunt mai curioasă ca o pisică).
Vârsta? Păi e frumos să întrebi o doamnă câți ani are? Fie, 21 pe un picior, 21 pe celălalt.
Locuiesc la Brașoliud (aka Brașov), mai precis în Sicilia (aka Săcele) – fără mafie, portocale și vreme caldă. Da’ avem zăpadă. Mă rog, aveam, că ăștia (nu eu) tot elimină carbon și au încălzit planeta.
Am vrut să fac Arheologie (a rămas hobby, că mi s-a spus că o să mor de foame cu meseria asta), am terminat Litere (de acolo ieși direct milionar) și am o școală de înot. Asta pentru că am fost trimisă cu forța să practic acest sport, până pe final de adolescență, și m-am ales cu un document care mi-a dat voie să mă fac profă de înot. Dar am zis că nu-i destul și am descoperit că italienii au tot felul de școli care oferă cursuri faine pentru ăia care vor să fie mai speciali în domeniu, așa că am învățat italiană și m-am tot plimbat pe la ei. Și m-am îndrăgostit la nebunie de educația acvatică pentru bebeluși, așa că asta fac acum: educație acvatică pentru pitici între 3 luni și 4 ani și natație, pentru cei mai mărișori. Chiar dacă mă fac scriitoare (că așa îmi place să visez că o să fiu după ce termin școala asta nouă), tot o să mă joc cu din ăștia mici, că îmi place să îi văd că se dezvoltă frumos, se distrează și învață un lucru care o să le folosească toată viața.
Am o fiică minunată, care are 21 de ani, care m-a ajutat să fiu o persoană mai bună, mai înțelegătoare, să judec cât mai puțin, să mă bucur de viață, să iubesc copiii, să-i înțeleg așa cum sunt, fiecare dintre ei. Și toate astea m-au ajutat mult în meseria mea. Îi mulțumesc pentru lucrurile astea și pentru altele pe care le știe ea și pentru că mi-a zis că o să-mi placă la școala de scriitori. Și-mi place.
Ce te-a făcut să te înscrii la TWS? Și care a fost momentul ăla în care te-ai hotărât să trimiți eseul de înscriere?
Păi a venit pandemia, guvernul mi-a pus lacăt pe prăvălie și am zis că Sars-Cov-2 a vrut să îmi dea o lecție. Glumesc, chiar am lacăt pe prăvălie, doar că am făcut mai multe cursuri cu Liv de-a lungul vremii, mi-a plăcut și am vrut mai mult. Cu eseul? L-am trimis repejor, că am vrut la școală de când a zis Liv că înființează una.
Cu ce gânduri ai început cursul?
Gânduri: o să știu mai multe, o să învăț și să scriu cu adevărat și nu o să mai alerg ca o veveriță zăpăcită după toate nucile din pădure (nuci = idei) – o să știu ce să păstrez, ce să las și cum să structurez ce scriu.
Temeri: – cui îi pasă ce am eu de spus? Încă o am.
– o să fac față?
– o să-mi placă?
– oare toată lumea o să fie super serioasă și înțepată ca la alte cursuri/școli?
– oare trebuie să citesc teorie literară pe care n-o să mi-o explice nimeni și iar nu am să înțeleg nimic?
Presupuneri: că o să avem mai mulți profi.
Obiective: e mai mult un vis: să le placă oamenilor ce scriu. Nu tuturor, că nu se poate, dar sper că or să fie destui.
Top 3 cele mai „mișto” lucruri din curs.
a. Lecțiile sunt practice.
b. Citim și analizăm ce scriem și primim feedback la cald. Pe mine mă ajută sistemul acesta de lucru.
c. Nu mă simt judecată de Liv sau de colege în acest proces, ci ajutată să cresc.
Top 5 lucruri pe care le-ai învățat în curs.
a. Să privesc textele citite/recitite cu alți ochi, să dau o șansă scriitorilor care nu mi-au plăcut în școala formală – încerc să observ și cum a fost construită structura, personajele, subiectul etc. unei nuvele, roman.
b. să ofer feedback cu adevărat, căci „mi-a plăcut/nu mi-a plăcut”, „este interesant” nu este feedback cu adevărat.
c. noi, oamenii, relaționăm cu poveștile, ne regăsim în personaje și trăim alături de ele, pe parcursul aventurilor lor.
d. este în regulă să nu îți iasă din prima, pentru că scrisul este muncă, multă muncă, nu doar talent. Și nici muza asta nu vrea să coopereze prea des, dacă nu o tragi tu de picioare, în jos, să te ajute.
e. dacă ai hotărât să dai drumul scriiturii tale în lume, nu mai este doar „copilul” tău, ci al acestei lumi. Povestea ta este a cititorului tot atât cât este și a ta.
3-5 cuvinte despre „stăpâna oracolului” aka „doamna profesoară”.
Amuzantă, modestă, ironică (ultimele două sunt calități, da?), răbdătoare (îți explică de treizeci de ori, dacă întrebi de atâtea ori, deci, curaj, că nu se supără), îndrăgostită de cărți și de școala asta. Mie îmi plac oamenii îndrăgostiți de ce fac, că au sufletul la ei.
Cum te-a schimbat cursul ăsta atât profesional, cât și personal?
Personal – ascult mai mult și vorbesc mai puțin.
Profesional – păi o să văd când îmi dau voie ăștia de la guvern să tai lacătul.
E greu? Și dacă da (ha-ha), merită?
Normal, că „dumana” Liv este ca picătura chinezească – nu scapi până nu verși măcar 2 cuvinte/vorbe. Dar ăsta este scopul, nu?
Am și plâns, că nu îmi iese, m-am revoltat, am vociferat, m-am strâmbat. Sigur, o să mai fac toate astea, că doar trei ani sunt lungi, dar merită pentru tot ce învăț și pentru că am cunoscut niște oameni minunați. Dar e mai ușor când știi că oamenii de lângă tine îți înțeleg frământările și te ajută să ieși din groapă când ajungi acolo.
Merită pentru tot ce am spus acum și pentru tot ce va să vină. Mi-ar plăcea să fiu Nostradamus și să știu ce o să urmeze. Neah, where’ the fun in that?
Ce vrei să se întâmple după curs? Ce vrei să te faci când… se termină cursul?
Să fiu Ines Dumitriu (pentru cine nu știe, să îi cumpere cărțile editate de The Writing Journey). Doar că eu mă mut pe o insulă pustie și-mi trimit manuscrisele de acolo. Nu știu cu ce, dar văd eu atunci.
Ce ai să le spui celor care ar vrea să se înscrie la TWS, dar, din varii motive, încă stau pe gânduri sau încă le e teamă?
E normal să ai temeri. E normal și să zici, în timpul procesului, că nu e de tine (ce-o fi fost în capul meu?). Dar după ce îmi trec crocozaurii din cap mă gândesc la toate lucrurile bune, pe care le-am scris mai sus și pentru că râdem mult, ne bucurăm împreună de micile noastre victorii, e plăcut ca oameni care împărtășesc aceeași pasiune, să îți spună că ai făcut bine. Fetele beau vin la ore (eu nu), grupul e o sectă faină. Fie ca toată lumea să aibă același noroc. Și v-aș mai spune și alte milioane de motive, da’ nu m-au lăsat ăștia de la marketing să scriu mai mult. Au zis că e cu „scurt”, ca o „short story”. Dacă vrei să știi care-i faza cu „short story”, știi ce ai de făcut.
***
Hai că îți spunem noi ce ai de făcut, dacă vrei să știi care-i faza cu short story și cu tine la The Writing School. Intri frumușel pe pagina școlii, unde ai toate informațiile necesare, te pregătești cu eseu de înscriere pentru la toamnă, iar din ianuarie 2022, dacă treci testul, ești oficial pe lista noilor cursanți TWS. N-ar strica deloc nici să dai Like paginii de Facebook The Writing School, ca să afli imediat ce dăm drumul înscrierilor și să mai prinzi câteva tipsuri despre scris.