Booth Tarkington – adultul-copil

Fie că am fost prieteni sau nu cu ea, matematica ne poate ajuta uneori să facem mai ușor conexiuni logice. Așa că hai să ne amintim că funcția sinus poate fi reprezentată pe axa xOy printr-o curbă sinusoidă care urcă și coboară, între valorile -1 și 1. De ce am apelat la matematică și ce am vrut să demonstrez? Am făcut această analogie pentru a reprezenta pe scurt cariera literară a lui Booth Tarkington.

Născut în Indianapolis în anul 1869, Newton Booth Tarkington s-a arătat interesat să intre în lumea scrisului încă de mic, unde biroul de lucru era hambarul familiei, acești ani fiind mai târziu inspirația poveștilor despre Penrod, un băiat aflat mereu în căutare de noi aventuri. Newton Booth a fost un copil destul de rebel, în liceu lipsea deseori de la ore, iar părinții au decis să îl trimită la Phillips Exeter Academy. Din cauza problemelor financiare, prima facultate la care a intrat a fost specializată pe studiul afacerilor, după care s-a înscris la Purdue University pentru a studia domeniul artei. După un timp însă, la insistențele mamei lui, băiatul s-a dus la Princeton, unde nu a reușit să obțină diplomă de absolvire, fiind constrâns de cunoștințele sărace pe care le avea în acest domeniu. Dar acești ani nu au fost irosiți, pentru că au pus bazele educației lui, universitatea fiind și locul în care Booth și-a format mai multe asociații.

După ce a renunțat și la Princeton, Tarkington s-a concentrat pe scris timp de 5 ani, fără a reuși să își publice vreo lucrare, însă la un moment dat, munca i-a fost apreciată. Romanele și povestioarele pe care le-a scris au apărut în revista McClure, imediat după publicarea ficțiunii The Gentleman from Indiana, în anul 1899. Anii care au urmat au fost dedicați scrierii de piese de teatru, în special comedii și scrierii unei trilogii, bazată pe problemele financiare în societatea industrială a Vestului Mijlociu al Statelor Unite.

Aflându-se printre cei 4 câștigători care au primit Premiul Pulitzer de două ori, Booth Tarkington s-a bucurat de mai multe medalii și titluri pe parcursul carierei sale. În anul 1922, Times l-a plasat pe locul 12 pe lista The 12 greatest contemporary American men, fiind singurul cu ocupația de scriitor. Despre acest titlu, Booth a spus într-o notă comică faptul că „Poți arăta care sunt 10 dintre cei mai grași oameni din țară și care sunt 27 dintre cei mai înalți, dar nu poți să spui care sunt cei mai buni 10, cu o autoritate mai mare decât dacă ai spune care sunt 13 dintre cei mai proști”. În anul 1933, American Academy of Arts i-a oferit medalia de aur pentru ficțiune, Publishers Weekly l-a votat în anul 1921 cu titlul de Cel mai important autor contemporan american, Literary Digest l-a numit în anul 1922 Cel mai bun scriitor american în viață, pe lângă acestea fiind câștigătorul unor serii de multe alte titluri și medalii importante.

The Magnificent Ambersons (1918) a fost prima carte a lui Booth Tarkington care a primit Premiul Pulitzer. Aici putem remarca de ce a fost bună facultatea unde a studiat afacerile, tocmai pentru că acțiunea se bazează pe destinul averii trecute prin trei generații ale unei dinastii americane. Povestea are loc în fictivul oraș fără nume din Vestul Mijlociu al Statelor Unite, probabil un fel de Indianapolis travestit și surprinde decăderea familiei Amberson din cauza nepotului fondatorului familiei, George, care, punând mâna pe avere, o folosește fără să aibă „grija zilei de mâine”. Astfel, familia ajunge de la statutul de aristocrați, la „privilegiul” de a face parte din clasa muncitoare. Cu câțiva ani înainte de moartea lui Booth Tarkington, în 1942 a avut loc ecranizarea cărții de succes, film produs și regizat de Orson Welles.

Alice Adams (1921) este al doilea roman câștigător al Premiului Pulitzer al lui Booth Tarkington, acordat la doar 3 ani dupa drama de succes The Magnificent Ambersons. De data aceasta este vorba de o tânără pe nume Alice care face parte din clasa mijlocie, statut pe care se ambiționează să îl depășească, fiind curtată de Arthur Russell, un adevărat domn al clasei superioare. Ajutată de familie, Alice face toate demersurile necesare pentru a-și camufla adevărata viață, însă această schemă nu rezistă prea mult timp. Povestea lui Alice ilustrează viața oamenilor tocmai ieșiți din Primul Război Mondial cu dorința de a-și depăși statutul social. Și această carte a avut parte de o ecranizare pe măsură în anul 1935, bucurându-se de două Premii Oscar, pentru cel mai bun film și pentru cea mai bună actriță, Katharine Hepburn fiind în rolul lui Alice Addams.

Iar acum, revenind la analogia pe care am făcut-o la început, vreau să justific legătura cu sinusoida care urcă și apoi coboară. Booth Tarkington a fost fără doar și poate un scriitor extrem de talentat, însă decăderea lui a fost provocată de faptul că în majoritatea scrierilor, copilăria și orașul în care a crescut erau mereu punctele de plecare. Niciodată nu mergea mai departe, nu dădea frâu liber imaginației pentru că mereu simțea nevoia de a păstra vie amintirea copilăriei și a mamei. A fost un fel de zid pe care nu a avut curajul sau nu a simțit nevoia să îl sară sau să îl spargă.

Maria Tristiu

 

Surse:

https://www.newyorker.com/magazine/2019/11/11/the-rise-and-fall-of-booth-tarkington

https://www.britannica.com/biography/Booth-Tarkington

https://www.encyclopedia.com/people/literature-and-arts/american-literature-biographies/booth-tarkington

https://www.in.gov/governorhistory/mitchdaniels/2563.htm

https://www.penguinrandomhouse.com/books/176550/the-magnificent-ambersons-by-booth-tarkington/

https://www.goodreads.com/book/show/127028.The_Magnificent_Ambersons

https://www.goodreads.com/book/show/525818.Alice_Adams

Booth Tarkington – adultul-copil